Să presupunem că, într-o seară, după o lungă și obositoare excursie de snorkeling prin vreo insulă de lângă Phuket, te-ai așezat în sfârșit la un restaurant de pe Ratuthit Road, în Patong, ți-ai ales calamarul pe care vrei să-l mănânci, și, în așteptarea lui, îți savurezi o bere Chang. Mai faci o glumă pe seama chinezului de la masa alăturată care a comandat pentru el și soție cam cât pentru un batalion, mai faci o glumă pe seama chelneriței, care a uitat să se bărbierească de dimineață, și deodată auzi: "Big fight! Big fight! Big fight! Tonight... Tonight... Tonight... Bangla Boxing Stadium... Bangla Boxing Stadium... Start 9PM... Start 9PM..." Și brusc îți aduci aminte de filmele cu superbătaie din copilărie, de Jean-Claude Van Damme, de Sport Sângeros, de box tailandez, de centrele de închirere pentru casete video... Cum să pierzi o asemenea ocazie?

Nici noi n-am pierdut ocazia, așa că într-una dintre seri am înhățat niște bilete de la una dintre cele 2000 de tonete de pe marginea drumului care vând excursii de o zi și bilete de box (în jur de 2000 de BHT, depinde de cât de aproape de ring vrei să fii) și ne-am dus să vedem "Big fight! Big fight!" Când? "Tonight... Tonight.. Tonight..." Unde? "Bangla Boxing Stadium... Bangla Boxing Stadium..." Și începea la... "Start 9PM... Start 9PM..." Aia e, ai deja toate răspunsurile în cap, după ce ai auzit mantra asta de 10 ori în fiecare seară, nu mai trebuie să verifici biletul. Reclama e sufletul comerțului.

Pentru cei foarte tineri care nu știu ce e aia muay thai (serios, băi, pe ce lume trăiți?), aflați, dragii moșului, că boxul tailandez e o formă de artă marțială inventată prin secolul 16, după cum îi spune și numele, chiar de către tailandezi. La început a fost folosit de către militari, care aveau nevoie de luptă cu mâinile goale, dar apoi s-a răspândit și în rândul populației civile. Luptele se desfășurau în general în temple, în cadrul unor festivaluri, iar, mai târziu, și ca o formă de exercițiu fizic. Cam asta se întâmplă când se plictisesc asiaticii, fie sculptează in bobul de orez, fie învață cum se te cotonogească înarmați doar cu o eșarfă și o foaie de hârtie. La fel ca sarmaua noastră națională, care e la fel de națională și în Turcia, Bulgaria, Serbia, Croația, Grecia, Armenia, Azerbadjan, Uzbekistan și în mod sigur am uitat câteva țări, la fel și boxul tailandez are rude în Birmania, Laos, Malaezia și Cambodgia.

Primul lucru care îți sare în ochi la un meci de muay thai e ceremonia din jurul luptei. Remarci pe capul luptătorilor ciudatul Mongkhon: având rolul de talisman, este primit de la antrenor, atunci când luptătorul este socotit apt de luptă. Pentru a nu-și pierde puternice magice nu are voie să fie așezat pe pământ, și nici atins de altcineva decât de posesor și de către antrenorul său. Apoi, în vacarmul creat de Sarama (muzica ritmică ce acompaniază luptele), boxerii execută un Ram Muray, dans ritual prin care se arată respect antrenorilor, se cere scuze regelui pentru spectacolul sângeros care va urma, și se demonstrează talentul și abilitățile boxerilor. Dansul e ceva personal și unic pentru fiecare luptător, deci poate fi simplu sau complex, marțial sau uneori virând zdravăn spre circărie. Pe vremuri pumnii se înfășurau în funie, dar asta nu se mai practică de pe la începutul secolului 20, pentru că ocazional putea duce la moartea adversarului. Mai nou se folosesc clasicele mănuși de box.

Al doilea lucru care îți sare în ochi este fauna din jurul ringului. Turiști veniți să asiste pentru prima dată la lupte, cu o pungă de popcorn în față, sau ținând un minion de pluș. Turiști versați care pariază frenetic la fiecare luptă. Agenți de pariuri bronzați și gelați care flutură bani în stânga și în dreapta, și care parcă sunt desprinși din filmele cu bandiți asiatici. Femei fatale care se învârt prin jurul ringului, încercând să-și facă reclamă (si să-și crească prețul pentru o noapte?). Ceata de antrenori din jurul ringului care se manifestă zgomotos la fiecare lovitură. Aș îndrăzi să spun că asta e un spectacol mai mare decât luptele în sine.

Și da, luptele! De banii plătiți primești foarte multe lupte (8-9). Încep copiii mici, apoi copii mai mari, apoi luptătoarele (catfight!) și la sfârșit categoria grea. Luptele au în general 5 runde, fiecare rundă durează cam 3 minute, si două minute pauză între runde. Una peste alta, câteva ore bune de distracție. Iar judecând după sângele care țâșneste uneori la final din boxeri, luptele sunt chiar pe bune.

Mai jos puteți vedea câteva Ram Muray, pe care le-am filmat în seara respectivă (plus hipnoticul "Tonight! Tonight!"):

iar multe imagini puteți vedea în galeria de mai jos: