Jingshan: Beijing-ul de sus
Unul dintre cele mai pitorești locuri din Beijing este și foarte ușor de ratat de către turistul plictisit de îmbulzeala turistică din Orașul Interzis. Epuizat de o vizită care durează în general câteva ore, odată ieșit prin The Gate of Divine Might e tentat să facă stânga pe Jingshan Street și să o zbughească spre cea mai apropiată stație de metrou. Dacă în schimb nu o să cazi în capcana asta, o să te uiți intrigat la dealul care se înalță în fața ta: Jingshan.
Și mai intrigat o să fii când o să afli povestea locului: dealul a fost artificial construit, cam acum 1000 de ani, din pământul scos odată cu săparea canalelor din jurul Orașului Interzis. Înalt de 45 de metri, a fost plasat strategic în nordul Orașului Interzis din două motive: pentru că Feng Shui-ul recomandă ca locuințele să se afle la sudul unui deal, și pentru că astfel proteja de vânturile aducătoare de praf din nord, din deșertul Gobi (pe care am avut plăcerea să le nimeresc într-o zi și nu e un spectacol prea plăcut). Construit cu 5 vârfuri, pe fiecare dintre ele se află un pavilion dedicat unuia dintre cele 5 gusturi (amar, sărat, dulce, acru și iute). Odată ajuns la cel din centru, o să te afli și în cel mai înalt punct din Beijing.
Înspre nord, se pot vedea Goulou și Zhonglou (Drum Tower și Bell Tower), construcții ce odată dominau Beijing-ul prin înălțimea lor. Drum Tower a fost construit prin secolul al XIII-lea de Kubilai Han, și, împreună cu Bell Tower, a fost folosit pentru a anunța ora exactă până în 1924, când chinezii au trecut la metode mai moderne de ținut evidența timpului.
Înspre vest, se poate vedea parcul Beihai împreună cu White Dagoba din mijlocul insulei Jade Flower. Început prin secolul XI, încearcă să recreeze, ca multe grădini imperiale chinezești, diverse regiuni din China: pavilioanele și canalele din Hangzhou și Yangzhou, lacul Tai, etc.
Iar spre sud, în sfârșit, poți vedea Orașul Interzis de sus, în toată splendoarea sa.
Deși recunosc că mi-ar fi plăcut ca locul să nu fie înțesat de turiști, din nefericire, ca peste tot în Beijing, nu vei avea norocul ăsta: bunicuțe în costum popular, tineri făcând poze cu telefonul, grupuri de turiști aduși din vreun cotlon al Chinei, ocazii de poze Iola și Iocu, toate sunt prezente și aici. E drept că nu atat de exasperant ca în Orașul Interzis, unde aproape că mi-a părut rău că am intrat.
Mai jos aveți și linkul spre galeria foto:
