Pentru cineva care se plimbă pentru prima dată prin Hofburg este ușor să fie copleșit de măreția pe care o inspiră Heldenplatz, să caște gura la clădirea Bibliotecii Naționale Austriece și apoi să-și îndrepte pașii înspre Muzeul de Artă și Muzeul de Istorie Naturală, fără să bage de seamă străduța ce se abate discret înspre stânga și care duce la Tezaurul Imperial. Și mare păcat ar fi, pentru că e unul dintre locurile cele mai încărcate de istorie pe care le-am putut vedea până acum.
Începem să bănuim lucrul ăsta de când aflăm povestea celor patru coroane de mai sus:
- Coroana lui Joseph II: pentru că păstrătorii coroanei arhiducale de la mănăstirea Klosterneuburg nu au permis folosirea ei la încoronarea împăratului Joseph II, acesta și-a făcut propria replică. După încoronare, pietrele prețioase folosite pentru împodobire au fost scoase de pe coroană și folosite în alte scopuri, de unde și aspectul auster actual.
- Coroana imperială a Austriei: a fost folosită de către împărații habsburgi ai Sfântului Imperiu German din secolul XVI până pe la 1806, când a devenit coroana Imperiului Austriac. A fost coroana personală a împăratului Rudolf II.
- Coroana Sfântului Imperiu Roman: creată probabil prin secolul X sau XI, a fost păstrată pentru o lungă perioadă de timp la Nuremberg, de unde pleca doar pentru a fi folosită la încoronare. Acum este la Viena cu mențiunea oficială “până la apariția unui nou împărat de nație germană al Sfântului Imperiu Roman”
- Coroana regelui transilvănean Stefan Bocskay (și mai târziu rege al Ungariei): a fost primită de la sultanul Ahmed I, ca mulțumire că a luptat alături de el împotriva generalului Basta, și în încercarea de a-l face vasal. Bocskay a refuzat coroana, care a ajuns după moartea acestuia la Viena, intrând astfel în tezaurul imperial.
Iar dacă sunteți pasionați de istorie, probabil vă veți opri la fel de descumpănit ca și mine prima dată când veți vedea Sfânta lance a Sfântului Imperiu Roman.
Se presupunea că a aparținut lui Constantin cel Mare, care a încastrat în lance un cui folosit la crucificarea lui Iisus Hristos, și a intrat în posesia împăraților Sfântului Imperiu Roman de prin secolul X. Păstrată la Nuremberg, părăsește orașul în 1796, pentru a fi protejată de armata Franței revoluționare, ajungând la Viena. La fel ca și cu tezaurul nostru de la Moscova, Habsburgii nu vor mai returna lancea ulterior, aceasta intrând în Tezaurul Imperial. În 1938, odată cu alipirea Austriei la Germania, lancea se reîntoarce poate acolo unde îi era locul, la Nuremberg, dar nu pentru mult timp: găsită de armata americană odată cu ocuparea Germaniei, va fi readusă la Viena de către generalul Patton.
Și putem spune câte o poveste similară pentru fiecare obiect văzut prin muzeu: despre vasul de agată în care, dacă te uiți în lumina potrivită, poți vedea înscrisul XRISTO (motiv pentru care era socotit ca fiind Sf. Graal), despre cornul de inorog (din nefericire doar un corn de narval), despre cuiul din mâna dreaptă a lui Iisus Hristos (da, alt cui!), despre smaraldul gigant adus din Columbia sau despre tezaurul Ordinului Lânii de Aur. Dar vă vom lăsa plăcerea să le descoperiți singuri când veți vizita Viena.
Mai jos, o galerie foto.
Leave a Reply